Buba de Noapte

Noblesse Oblige, underground de Londra, club Amsterdam, Bucuresti, str. Benjamin Franklin...o ditamai lume cosmopolita in jur. M-ametzitzi.
Asta ieri. Azi, cu accent pe e, Nadire - cel mai frumos nume pe care l-am auzit in ultima vreme. Turcoaica. Apoi nunta unor oameni pe care ii cunoaste tata si pe la care, din protocol, am trecut. Zambeste.:D "Aaa...fetita dumneavoastraaa! Ce mai faci? La ce facultate esti? Iti place? Bucurestiul? Cum ti se pare? Nepotica mea...". Keep smiliiing (who the hell is she, by the way:D ) si uita-te in jur... discret daca se poate. Din partea cealalta a salii o mana se ridica si se agita. Sub mana, in continuarea ei, Miki (Miiiki, sweet...little...:))- ea fiind fetita nevinovata de 17 ani, fosta prostituata, care locuieste de vreun an sau mai mult cu iubitul ei de 38. Si te miri cand oare a avut ea timp de toate prostiile astea. Tot nevinovata pare. Si chiar e. Despre ea, mai tarziu. Alaturi, Ana... Ana nu vrea sa munceasca de nici o culoare din cauza ca traieste cu senzatia ca prietenul ei, cu 20 de ani mai mare ca ea, e obligat sa-i asigure decenta, pentru ca luxul nu si-l permit inca. Iubitul ei nu se pricepe la afaceri, deci o sa ajunga mai greu la decenta de care ziceam. Ceea ce inseamna ca Ana ar trebui sa incerce sa faca ceva, indiferent ce. Insa numai ea pare sa nu vada asta si se scuza catre toata lumea ca ea e prea tanara, la 21 de ani, sa munceasca. De parca asta ar interesa pe cineva, ma gandesc si rad cumva, in timp ce ma indrept spre ea. Ea crede ca ii zambesc ei si ma tot urmareste cu privirea, de pe scaunul pe care sta. (stop looking like that for crissakes:I) Deja am zambit mai mult decat mi se parea ca trebuie. "Ana! blablabla Frumoasa rochie" / "Iti place?"/ ":)" (Nu puteam sa zic da... Asa ca de ce naibii i-am zis "frumoasa rochie" in the first place?! Eveniment monden? Se cere...mmm...departe de asta...it just came, politetea...sau asa ceva. Noblesse oblige, da! mda, asta era...:) )
Daca schimba ceva, azi am ajutat o batrana sa urce in microbuz, dupa ce soferul a tipat "mai repede" fara sa se uite la bastonul care se pusese din senin pe scara. Ce imi place la batrani, sunt privirile cu "multumesc" in ele. - Diferenta dintre lucrurile bune pe care le-am facut si-mi place si lucrurile bune care ma lasa rece si ma enerveaza. - Asa-i, recunosc, am fost ipocrita...n-o sa-mi placa niciodata rochiile aurii. Si nici de Ana nu sunt sigura. Poate la urma urmei, i-am dat incredere in ea (parea bucuroasa de compliment). Adica e posibil sa-i fi facut un bine cumva. Probabil a dansat mai mult, a zambit mai larg, a fost mai fericita, s-a simtit mai bine, i s-a parut una din cele mai faine petreceri, o sa se bucure mai din plin de pozele cu ea. Toate astea sincer. N-ar fi exclus. La urma urmei, am facut-o putin mai fericita in seara asta. Asa...Si?...

Posted by Anonim on duminică, octombrie 29, 2006 at 12:29 a.m. | Permalink