Buba de Noapte

Noblesse Oblige, underground de Londra, club Amsterdam, Bucuresti, str. Benjamin Franklin...o ditamai lume cosmopolita in jur. M-ametzitzi.
Asta ieri. Azi, cu accent pe e, Nadire - cel mai frumos nume pe care l-am auzit in ultima vreme. Turcoaica. Apoi nunta unor oameni pe care ii cunoaste tata si pe la care, din protocol, am trecut. Zambeste.:D "Aaa...fetita dumneavoastraaa! Ce mai faci? La ce facultate esti? Iti place? Bucurestiul? Cum ti se pare? Nepotica mea...". Keep smiliiing (who the hell is she, by the way:D ) si uita-te in jur... discret daca se poate. Din partea cealalta a salii o mana se ridica si se agita. Sub mana, in continuarea ei, Miki (Miiiki, sweet...little...:))- ea fiind fetita nevinovata de 17 ani, fosta prostituata, care locuieste de vreun an sau mai mult cu iubitul ei de 38. Si te miri cand oare a avut ea timp de toate prostiile astea. Tot nevinovata pare. Si chiar e. Despre ea, mai tarziu. Alaturi, Ana... Ana nu vrea sa munceasca de nici o culoare din cauza ca traieste cu senzatia ca prietenul ei, cu 20 de ani mai mare ca ea, e obligat sa-i asigure decenta, pentru ca luxul nu si-l permit inca. Iubitul ei nu se pricepe la afaceri, deci o sa ajunga mai greu la decenta de care ziceam. Ceea ce inseamna ca Ana ar trebui sa incerce sa faca ceva, indiferent ce. Insa numai ea pare sa nu vada asta si se scuza catre toata lumea ca ea e prea tanara, la 21 de ani, sa munceasca. De parca asta ar interesa pe cineva, ma gandesc si rad cumva, in timp ce ma indrept spre ea. Ea crede ca ii zambesc ei si ma tot urmareste cu privirea, de pe scaunul pe care sta. (stop looking like that for crissakes:I) Deja am zambit mai mult decat mi se parea ca trebuie. "Ana! blablabla Frumoasa rochie" / "Iti place?"/ ":)" (Nu puteam sa zic da... Asa ca de ce naibii i-am zis "frumoasa rochie" in the first place?! Eveniment monden? Se cere...mmm...departe de asta...it just came, politetea...sau asa ceva. Noblesse oblige, da! mda, asta era...:) )
Daca schimba ceva, azi am ajutat o batrana sa urce in microbuz, dupa ce soferul a tipat "mai repede" fara sa se uite la bastonul care se pusese din senin pe scara. Ce imi place la batrani, sunt privirile cu "multumesc" in ele. - Diferenta dintre lucrurile bune pe care le-am facut si-mi place si lucrurile bune care ma lasa rece si ma enerveaza. - Asa-i, recunosc, am fost ipocrita...n-o sa-mi placa niciodata rochiile aurii. Si nici de Ana nu sunt sigura. Poate la urma urmei, i-am dat incredere in ea (parea bucuroasa de compliment). Adica e posibil sa-i fi facut un bine cumva. Probabil a dansat mai mult, a zambit mai larg, a fost mai fericita, s-a simtit mai bine, i s-a parut una din cele mai faine petreceri, o sa se bucure mai din plin de pozele cu ea. Toate astea sincer. N-ar fi exclus. La urma urmei, am facut-o putin mai fericita in seara asta. Asa...Si?...

Posted by Anonim at 12:29 a.m. | Permalink | Comments

Sau mai pe scurt unde se duc banii mei...Sunt un exemplu foarte prost la acest capitol. Desi imi place sa cred ca sunt rationala sunt incredibil de egoista cand vine vorba de bani. Mai exact ai mei.
Chiar aveam nevoie de o clantza noua?!? Subconstientul meu nu poate sub nici o forma accepta ca eu chiar trebuie sa contribui la o afurisita de clantza care s-a "instalat" singura inainte ca eu sa ma trezesc...Of. o clantza= 300.000 lei vechi aproximativ(/3)...La asta se mai adauga binenteles o coada de mop=50.000, pe care personal am rupt-o. + un furtun upgradat si mai lung pentru masina de spalat=275.000 (la fel/3) + becuri + ....sampd. Binentzeles de doua zile incoace imi tot programez sa cumpar hartie igienica si nu apuc.( e randul meu...).Inca nuj-cat! Pai si sufletzelul meu? Nu aveam eu mai mare nevoie de un ceas de mana absolut superb care zacea intr-o vitrina si striga "ajutor, scoate-ma de aici!!" sau de o pereche afurisita de strampeni ca sa nu mai umblu cu ei rupti ( asta stiu numa eu-e secret)...ca sa nu mai vorbim de colectia mea de cercei care imi cere upgrade in fiecare zi. Sau de jeaca aia de piele care costa cat apartamentu. ( as fi nebuna sa-mi doresc asa ceva...). Sa nu mai vorbim de niste Emmentaller...(sper sa fi scris bine)..sau de faptul ca altii mananca piure cu ratza. :(((((((((((((((((((
Imi pare nespus de rau ca n-am cumparat inca hartie igienica. Pt ca toata lumea ma injura.
Imi pare nespus de rau ca sunt egoista. As vrea sa ma doara-n c...De fapt.Stiti ce?! Mi-e foame...
Imi bag picioarele in hartia voastra igienica- eu ma duc sa-mi iau o shaorma. N-aveti decat sa va stergeti cu ce vreti!

Posted by Monster at 3:31 p.m. | Permalink | Comments

Cu carti deschise si oameni ca ele.

Unii joaca foarte prost. Si cand cred ei ca se prefac mai bine, atunci se vede cel mai mult ce sunt de fapt. Si ti-e mila. Sau ti se face scarba, dupa caz.

Acum vreo doua saptamani, la metrou, la marginea peronului, un pusti de vreo 19 - 20 de ani (sau asa ceva) vorbea cu o pustoaica de vreo 19-20 de ani. El, sacou negru cu fluture mare si galben-rosu pe spate. Sapca neagra. Breton intr-o parte, chiar nu mai stiu daca si ochelari de soare sau nu. Tipa nu conteaza, normala... El scoate portofelul pentru ceva. Din portofel cade o moneda. El se indreapta spre moneda. Ma uit cum ma uit la lume la metrou si se trezeste Monster sa spuna "don't stare" ca sa imi dau seama ca teoretic "I'm not staring...". Evident, subconstientul meu se asteapta ca ala sa se aplece si sa ridice moneda. Numai ca el nu reactioneaza cum vrea subconstientul meu (my witchcraft doesn't always work quite well:) ) El se duce si cu o miscare dintre cele mai "cool" din cate stie el, misca suav din adidas si-i face vant monedei pe sine. Evident, la toata demonstratia asta, tipa ar fi trebuit sa fie impresionata pana la extrem. Subconstientul meu se trezeste de-a binelea. Ma uit. Imi vine sa rad si sa-l arunc si pe el dupa moneda, numai ca happily my witchcraft stie cand trebuie si cand nu trebuie sa functioneze. Si tipa care trebuia impresionata: "de ce-ai facut asta?". Ei ii multumesc. Ca nu-l incurajeaza... Mersi tu. Altfel, cine stie, mai ajunge naibii prim-ministru si o sa ma enerveze toate gesturile lui de aruncat cu bani in gol.

Azi, la Leonardo, in Unirea. Un tata, mama si copilul de 8 ani, plus sau minus un pic. "Ia! probeaza! extraordinaaar! minunat!perfect vin si unii si altii! Le luam pe-amandoua (perechile)" (tatal)
Mama, vizibil magulita: "ei, hai mai, cum...nu..."
Tatal, un fel de macho imbatranit, neam prost, dar plin de energie- "Iti iau ba amandoua perechile" cu zambetul ala tamp de parca asa ar salva Pamantul de o noua glaciatiune. Hai sa fim seriosi. Dupa cat de putin (nimic) a zis copilul si dupa cat de recunoscator si umil zambea mama, ala ori era tac-su si nu prea il vedea pe pusti, ori era un nene care incerca s-o impresioneze pe tipa. Ei n-am de ce sa-i multumesc sau sa nu-i multumesc, pentru ca la o adica pustiul are cu ce sa se-ncalte. Taica-su (sau nu), in schimb, tocmai a intrat in topul celor mai falsi oameni pe care i-am vazut si sper sa nu-i cunosc niciodata. Oare ei cand aud ca "unii sunt ca niste carti deschise" se intreaba vreodata "adica-cum?". Si daca nu cumva, cu cat sunt mai ipocriti, cu atat se vede mai clar ca se prefac? Sau, nu asa complicat. Mai simplu - oare ei nu se-ntreaba "se vede?" Evident ca nu, asta ar fi si culmea.

Still, people, learn some tricks, pull some strings, lie, hide and cheat from time to time but, after that, play your own part! What the hell, sometimes, we all like to read someone more that fifty seconds.

Posted by Anonim at 1:18 p.m. | Permalink | Comments

Sunt prea binedispusa ca sa nu scriu acuma ceva. Trebuie neaparat sa povestesc despre minunatzii copaci albastri si floarea soarelui pe care am gasit-o in camara. Fumez. Si atat. Imi place sa fumez. Probabil maine o sa zic "ce dracu am avut azi noapte?"...si in fond si la urma urmei de ce iubim noi atat de mult lumea asta? ce gasim la ea? eu am gasit copacii albastri. Altii au gasit NFS-u.Intotdeauna mi-a fost frica de copaci, de cand eram mica...dar astia m-au dat pe spate. O sa fac toata treaba mai usoara. O sa ma sui pe o floarea soarelui si o sa strig "noapte buna!"...si mai departe las stacheta cuiva (anume) care va juca nfs pe calculatoru meu.And despite everything eu o sa dorm. De data asta. So...harm none.Ai o ora la dispozitie pana se stinge calculatorul...

Posted by Monster at 1:07 a.m. | Permalink | Comments

Sau" sperietoare de fete"...Un fel de cool sa fie?! Of...De ce barbatii au o tendintza de a crede ca daca o fata este racita e mai vulnerabila??
Da. AM RACIT....Adica-care va sa zica am nasu rosu, beau mult ceai, inghit paracetamol sinus (my old love)...toata lumea ma rasfatza ca sunt bolna-vioara.cum adica "noi facem realitatea"?!?!?!
Si ce daca ieri a fost vineri 13 ?! Ai impresia ca am avut ghinion?! Eu?! Niciodata! Nu pot. Nu trebuie. Plus ca nici nu vreau. Ce tot zic? Zic bine!
Ma descompun de la raceala asta. Futui. Mi-am pierdut vocea...simtul umorului...(sustin cei ce cred ca stiu..da cine dracu is ei?!?! ...sa-mi zica mie asta?). Ma revolt. Impotriva. Anti-voi. Daca zice cineva-ceva sa zica-ca tot ii bat. M-am hotarat. And that's final!!!
Am avut odata o fatza de masa, dar am patat-o. De ce oare?! Am promis ca o sa scriu despre asta.Si am promis si unui amic ca (n-)o sa zic nimic despre marele concert (nu mai stiu).M-am dus trasa de maneca-orgoliu-par la Bucharest Metal Nights.Parca asa ii zice.Daca nu a fost ala..atunci m-am inselat eu.Ghinion. Domle'...roc pletos nu gluma! Am o admiratie pentru natia asta.Been there done that, stiti voi. Dar nu sunt tocmai fana grohaielilor in microfon...oare au microfoane speciale care au grad de suportare a salivei mult mai ridicat decat cele obisnuite? (m-am rugat..)Of...foarte amuzant incident. In timp ce eu ma uitam uimita si incercam sa inteleg un cuvant din tot ce zicea ala (nu conteaza de la care trupa) si ma intrebam daca aceste sunete din burta sunt chiar umane, cineva in spatele meu zice: "ce voce mijto are ala...foarte tare!"
Glam.Shine. Ups. Eu ce caut aici?!AAAAAAAA...Was it just me or...?!?!?! Probabil ca da...paream sa fiu singura care nu prea aveam ce cauta pe acolo. Of. am rezistat cu talent pana la final. A fost o "experientza"...nu prima si certainly nici ultima...Ce oameni ..ce viata! Roc pletos la voi toti! Eu o sa raman la al meu. Mai putin pletos si mai mult anacronic. Mai ....mai...nu gasesc cuvantu'. M-am metamorfozat.Si cine a zis ca eu n-am voie sa-mi fac de cap din cand in cand?!
Cum?!?!!!!!! Chiar a zis cineva?!?!!... :-s
Am sa inchei spunand ca nu mai aud porumbei. Acum aud turturele.

Posted by Monster at 12:21 a.m. | Permalink | Comments

Tot octombrie. Si nici macar porumbei n-aud. Ma enerveaza toamna, oamenii din metrou care dorm superficial si se trezesc automat la statia lor. Uf, la ce poti sa te astepti de la ei daca nici de dormit nu mai dorm serios? Azi am prins monstrul la McDonalds in Romana, mancand. Ne-am promis solemn una alteia ca nu mai mancam in alta parte decat acasa pana nu terminam mancarea pe care o avem si care se strica altfel. Ce cautam eu in McDonalds la Romana, ramane de lamurit.:P




Asa ca am ajuns la situatiile cand as vrea sa pot sa sterg dovezile evidente si sa zic "it wasn't me!". "De la ce vine fumul din bucatarie? / It wasn't me", "Cine-a parcat din nou masina oblic in garaj?/ ...:D" , "Cine a inundat (cand a inundat, adica acum doi ani, so no big deal anyway) vecinii de jos?" Vecini dintre care ea - casnica - de cele mai multe ori, cand vorbeste, as fi preferat sa n-o fi facut. Injura. Recunosc, am distrus pentru o saptamana intregul univers al unei biete casnice, univers care, e drept, abia fusese varuit si pus la punct. Raul a fost reparat de catre tata chiar in aceeasi saptamana, dar ura pe care ne-o poarta - cateodata in tacere, privindu-ne de dupa perdeaua din bucatarie si, alteori cu explozii cumva nostime - n-a putut fi stearsa. In plus, daca nu m-as intelege bine cu baiatul ei, pot sa pariez, ura s-ar fi voit transmisa din generatie in generatie. Si, ca intr-un fel de Romeo si Julieta in varianta moderna, de una din nepoatele nepoatelor mele s-ar fi indragostit un nepot de-al nepotilor vecinei casnice. Dar, mai departe, refuz sa cred ca stranepoata mea ar fi atat naiva incat sa dramatizeze povestea la fel de mult ca Julieta. Numai pentru ca, demult, intr-o seara, am uitat apa deschisa si i-am inundat-o pe bunica-sa iubitului ei. Doar n-a innebunit!

* Woman, (catre stranepoata-mea)

She just couldn't cook for one week, it's not like I killed her.

So, officially, it wasn't me, if anybody asks. But actually, I-think-we- (both) know...

Posted by Anonim at 2:48 a.m. | Permalink | Comments

Octombrie.Mi se pare foarte ciudat. Am inceput sa aud porumbei. Problema e ca ii aud numai eu.

Posted by Monster at 11:27 p.m. | Permalink | Comments