The it-wasn't-me attitude
Tot octombrie. Si nici macar porumbei n-aud. Ma enerveaza toamna, oamenii din metrou care dorm superficial si se trezesc automat la statia lor. Uf, la ce poti sa te astepti de la ei daca nici de dormit nu mai dorm serios? Azi am prins monstrul la McDonalds in Romana, mancand. Ne-am promis solemn una alteia ca nu mai mancam in alta parte decat acasa pana nu terminam mancarea pe care o avem si care se strica altfel. Ce cautam eu in McDonalds la Romana, ramane de lamurit.:P
Asa ca am ajuns la situatiile cand as vrea sa pot sa sterg dovezile evidente si sa zic "it wasn't me!". "De la ce vine fumul din bucatarie? / It wasn't me", "Cine-a parcat din nou masina oblic in garaj?/ ...:D" , "Cine a inundat (cand a inundat, adica acum doi ani, so no big deal anyway) vecinii de jos?" Vecini dintre care ea - casnica - de cele mai multe ori, cand vorbeste, as fi preferat sa n-o fi facut. Injura. Recunosc, am distrus pentru o saptamana intregul univers al unei biete casnice, univers care, e drept, abia fusese varuit si pus la punct. Raul a fost reparat de catre tata chiar in aceeasi saptamana, dar ura pe care ne-o poarta - cateodata in tacere, privindu-ne de dupa perdeaua din bucatarie si, alteori cu explozii cumva nostime - n-a putut fi stearsa. In plus, daca nu m-as intelege bine cu baiatul ei, pot sa pariez, ura s-ar fi voit transmisa din generatie in generatie. Si, ca intr-un fel de Romeo si Julieta in varianta moderna, de una din nepoatele nepoatelor mele s-ar fi indragostit un nepot de-al nepotilor vecinei casnice. Dar, mai departe, refuz sa cred ca stranepoata mea ar fi atat naiva incat sa dramatizeze povestea la fel de mult ca Julieta. Numai pentru ca, demult, intr-o seara, am uitat apa deschisa si i-am inundat-o pe bunica-sa iubitului ei. Doar n-a innebunit!
* Woman, (catre stranepoata-mea)
She just couldn't cook for one week, it's not like I killed her.
So, officially, it wasn't me, if anybody asks. But actually, I-think-we- (both) know...
Trimiteți un comentariu