Buba de Noapte

Cand am intrat in casa am gasit o lumanare care ardea de 4 ore, uitata de Monstru. Partea buna e ca se putea si mai rau. Partea si mai buna buna e ca n-a ars mobila. Partea si mai buna 2 e ca n-a ars casa. Rau e ca acum pana si in baie miroase a trandafir si alte mirodenii. Mai rau - ca pe langa ce-a mai ramas din lumanare, e o mare movila de ceara - pe mobila, pe cercei si cine mai stie pe ce mai e ingropat acolo.

In seara asta, dintr-o discutie banala, mi-am dat seama ca monstrul nu numai ca nu stie data exacta in care e ziua mea, dar nici luna nu-i e prea clara. Subiect pe care l-am inchis, l-am uitat si care, de fapt, daca stau sa ma gandesc, nici n-a existat. :|

Acum o saptamana mi-am pus banii de chirie pe doua luni, bine. Atat de bine, incat am uitat unde. Am mutat tot ce se putea muta, am deschis tot ce era posibil si banii tot n-au aparut, ca sa-i gasesc mai tarziu pe masa, pregatiti sa fie dati.
Sunt destule lucruri pe care le pun bine si nu le mai gasesc niciodata. Asa s-au dus, intr-un vortex al casei mele, bani din alocatii, stiloul meu din clasa 1, medalionul cu steluta neagra si certificatul de nastere.

Cand plecam la scoala mi se intampla sa-mi uit ghiozdanul si chiar si acum m-am trezit pe la seminarii ca in toata geanta in care tin o multime de lucruri inutile, n-am nimic pe care sa scriu.
Cheile mi le pierdeam constant, parca special sa-l fac pe tata sa repete over and over ca tre' sa schimbe yala. La un moment dat, erau o gramada de chei de-ale mele out there in the world.

Cu toate astea, intr-o zi o sa fiu responsabila, o sa am copii, sot, pisica si-o sa tin minte zilele lor si unde se afla fiecare. Promit ca pisicii si copiilor n-o sa le pun nume urate de care sa le fie rusine. Despre sotul meu, cum o sa fie, nu pot sa zic inca.
Copiii, de cele mai multe ori n-o sa intarzie la scoala pentru ca o sa-i trezesc. De cele mai multe ori. N-o sa-i oblig sa manance prostiile pe care le gatesc sau sa manance la ore fixe daca nu le e foame la ore fixe. Si, ca niste copii draguti ce sunt, n-o sa le fie...N-o sa le interzic sa iasa din casa pentru ca ajung ca o colega de-a mea, sa nu stie ce-i aia videochat si sa vrea sa se angajeze acolo, crezand ca trebuie doar sa stea de vorba. La un moment dat vor sti ce e bine si ce nu, chiar daca o sa mai greseasca, la fel am facut multi. In plus, ai mei o sa se bata cu copiii lui Rares, si-o sa castige, pentru ca si el castiga cand eram eu mica, asa ca daca ei nu-si iau revansa, o sa manance ciorbe cu zarzavaturi la ore fixe pana la adanci batraneti. Sau, daca nu, le fac cunostinta cu matusa-mea aia nebuna, de care am fugit toata copilaria si de care inca mai fug.
O sa fim cu totii (copiii,pisica, sotul si eu) niste oameni (si respectiv pisica) normali , maturi si responsabili, cum putem, cand putem. Si daca, pana la urma, copiii vor sa fie mai maturi si mai responsabili, foarte bine.
Pana atunci, ma duc sa vad daca am oprit masina de spalat.

Posted by Anonim on vineri, noiembrie 10, 2006 at 11:46 p.m. | Permalink