Buba.Asa cum o stim.
Buba. Pe alocuri mai putin literara.
1.B'UBĂ, bube, s.f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale ţesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (Fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe faţă; s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubuliţe dese, de natură infecţioasă, care apar în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc.: buba-mânzului = gurma. ♦ Rana. 2. Fig. (Fam.) Punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme. ♦ Defect, defecţiune (a unui sistem tehnic). - Cf. ucr. buba.
Sursă : DEX'98 (5405)
2.B'UB//Ă ~e f. 1) Umflătură purulentă, provocată de o infecţie a ţesutului celular subcutanat. ◊ ~-neagră boală molipsitoare a vitelor (transmisibilă si omului), manifestată prin abcese pulmonare, gastrointestinale si prin simptome de colaps; antrax; cărbune. ~e-dulci bubuliţe contagioase, care apar la copii în jurul gurii si pe cap. S-a spart ~a s-au dat toate la iveală; au iesit toate la suprafaţă. 2) fam. Vătămare locală a unui ţesut organic, cauzată de o traumă; rană; plagă; leziune. 3) fig. fam. Punct dificil si delicat al unei discuţii, probleme, situaţii etc. [G.-D. bubei] /
Sursă : NODEX (325740)
si as putea continua...
dar preferam variante mai metaforice nu?!(as fi pus o poza dar...era prea buboasa)
Trimiteți un comentariu